Just give it a chance :D
City Night
E 2:40 si eu iar nu dorm. Nu de alta, dar maine cica ma duc la scoala...
Am chef sa ies in oras. Vreau sa ma plimb cu masina. Sa merg la Mac, sa-mi comand ca deobicei: Dublu Cheesburger cu cartofi prajiti, sa ma duc in parcare la Panoramic, sa stau sa mananc si sa fumez uitandu-ma ba la Dunare, ba la cer(desi cred ca o sa aleg cerul ca e noapte si nu vad nica daca ma uit la apa...). Asta e varianta linistita.... Mai e si varianta in care ma intalnesc cu vreo 3-4 preteni si plecam de nebuni prin tara. Vezi Buzau, Constanta sau Bucuresti...
Nimic nu se compara cu o plimbare noaptea prin orasul pustiu. Inainte ieseam destul de des, pe la 1-3 dimineata, sa ma plimb pe faleza sau asa de-nebun prin oras. Si mereu aveam sentimentu ca orasul este doar al meu. Lumea intreaga era doar a mea. Nu era nimeni care sa-mi conteste autoritatea... Orice persoana as fi intalnit in cateva secunde urma sa se topeasca in noapte... Noptile linistite sunt ca un tot unitar. Parca absorb totul in ele. Identitatea se pierde, unicitatea se pierde, limitele nu mai sunt definite. E greu sa zici daca ceva chiar e sau nu. Obiectele par ca se intrepatrund, ca fuzioneaza intre ele sub lumina galbuie a felinarelor. Pana si semafoarele au incetat sa te mai limiteze, pulseaza doar lumina galbena, la intervale regulate, ca bataile unei inimi bolnave. Doar reclamele strident colorate se mai incapataneaza sa mentina ritmul zilei...
Stand si uitandu-ma la cerul plin de nori, de combinat, ploaie sau de ce-or fi ei, simt ca devin parte a nopti, a cetii, a orasului. Si de asemenea simt cu fieare respiratie adanca cum ceata, noaptea, orasul devin o particica din mine, imi patrund in plamani, apoi in sange si in fiecare celula a corpului. Doar lumina farurilor unei masini mai trece din cand in cand precum un gand pe care l-ai dat uitarii imediat ce l-ai gandit.
Omul mereu a cautat sa evadeze din rutina. A incercat sa fie in echilibru cu natura, sa o simta si sa o inteleaga. Poate ca nu fac exceptie, dar ca un cetatean mandru al secolului 21, eu incerc sa inteleg orasul. Rare sunt clipele in care imi doresc sa fiu in mijlocul unei paduri, sau in afara civilizatiei...
Octombrie
In sfarsit relizez ca toamna isi intra in drepturi. Vremea e mai mohorata, mai rece, dar nu asta m-a convins, ci faptul ca incep sa caut compania altor persoane. Dintr-o data nu mai vreau sa fiu singur.
Mi-a luat 17 ani sa realizez, dar asta e modul in care functionez eu. Primavara vreau sa fiu cat mai singur cu putinta, sunt astenic si am sentimentul ala ca vreau sa plec in lume, sa umblu, sa haladuiesc si sa nu ma mai intorc vreodata. Primavara vreau sa fiu singur.
Vara parca mai merge o iesire odata la o saptmana-doua in oras cu vreo 2, 3 preteni. Hai si nijte partyuri acolo, sa fie, un majorat-doua, ca deh, e varsta... Dar toamna...
Toamna imi place sa ies din casa, oriunde. Cu motiv sau fara. Toamna sunt fericit. Imi place cand ploua, cand e frig. Poate caderea frunzelor unora li se pare trista, poate le da sentimente de melancolie, dar mie nu. In caderea lor mie imi par minunate. Ma inspira, imi dau chef de viata...
Imi place sa ies sa ma plimb, sa stau pe o banca cu o sticla de cola langa, o carte in mana si sa fumez. Dar mai ales imi place compania altor persoane...
Poate e din cauza zodiei... Poate e din cauza metabolismului meu... Poate doar mi se pare, dar... Toamna sunt un alt om.
Floare-de-Zapada si evantaiul secret
Aseara am terminat de citit "Floare-de-Zapada si evantaiul secret", o carte draguta, destul de usor de citit.
Cartea trateaza viata chinezoiacelor de odinioara, care erau "doar o gura in plus de hranit" si "o povara la casa parintililor sai".
Cartea este destul de asemanatoare cu "Memoriile unei Gheishe", o fata dintr-o familie saraca ajunge datorita unor calitati speciale o femeie implinita(in cazul de fata "crinii de aur perfecti", mai pe intelesul tuturor, picioarele legate cu oase rupte si carne putrezita foarte mici).
O diferenta fata de romanul lui Golden este ca aici motivatia fetei nu este dragostea fata de un baiat ci fata de a ei laotong un fel de sora de cruce, doar ca relatia aceasta se presupune a fi mai importanta si mai trainica decat relatia unei femei cu barbatul sau.
Telenovela orientala, sentimentul general pe care ti-l lasa cartea este unul mila combinat cu indignare si revoltare...
Este un roman feminist dar mai ales este o lectura placuta interesanta si educativa.
Una peste alta il recomand in special celor pasionati de culturile orientale si celor pasionati de lectura in general. :D
One more thing cheked on the "To do list 'till i turn 20"
Blah, blah, blah, yaba, yaba, yaba... Long time no see... Stiu ca si eu v-am lipsit. (lol... Nu)
Astazi postez sa ma laud... Cu ce? Cu prima mea expozitie! O expozitie cu desene stil manga in creion sau pix. Toate bune si frumoase, poate ca nu vi se pare cine stie ce, dar totusi este o reusita destul de mare, mai ales pentru un diletant :D
Am primit o oferta si de la un fast food, sami expuna lucrarile si acolo, ce sa mai, sunt happy :D
Acum mai planuiesc o expozitie dupa Anul Nou, mai bine lucrata si mai complexa...
Pentru cei interesati expozitia mai e deschisa pana vineri, la bibleoteca franceza(fata in fata cu Open).
Prima Lege a Alchimiei
"Ca sa primesti ceva, trebuie sa dai mai intai."
Restul oamenilor ar trebui sa se mai gandeasca:
"Cat oare mai pot sa iau fara sa si dau cceva?"
"Prietenilor" mei,
Cu drag, Andu
Frica...
Am facut azi un maraton de filme horror si mi-a venit o idee:
De ce produucatorii de filme horror(scenaristii sau oricne altcineva) aleg ca actiunea filmului sa se desfasoare noaptea, pentru ca existat totusi o speranta ca odata cu ivirea zorilor totul se va rezolva... Dar daca cel mai mare cosmar al tau se intampla in fiecare zi de cand deschizi ochii si pana cand adormi, atunci, unde e speranta ca o noua zi va aduce un nou inceput?
