Istoria Religiilor

Astazi va voi face o propunere de carte. Sunt convins ca multi dintre voi au auzit de aceasta carte "Istoria Religiilor", si aproape toti ati auzit de Mircea Eliade, dar cu toate acestea ori titlul nu v-a trezit niciun interes, ori pur si simplu nu este in sfera voastra de interes.

Aseara discutand cu un prieten am pomenit titlul cartii, si bineinteles, s-a pornit o polemica: el ca nu vroia sa o citeasca, eu ca "e prea tare si e una dintre cartile pe care trebuie sa le citesti cel putin o data in viata". Spre bucuria mea, cred ca acum in timp ce scriu articolul, el este in Humanitas cumparandu-si-o.

Despre ce e vorba in carte?

Eu, prima data cand am auzit de ea, si mi-a fost recomandata, ma asteptam sa trateze exact "istoria religiilor(monoteiste in principal) si sa explice unele mituri grecesti". Asteptari modeste de la o asemenea lucrare de geniu, dar dupa cum am spus era o idee preconceputa. :D

Cartea pune in lumina in principal religiile mai putin cunoscute, evidentiaza elementele comune evolutiei oricarei religii de pe intreg mapamondul, explica riturile, relatia profan-sacru, si clarifica simbolurile. Asta fiind o prezentare mai mult decat succinta.

De ce merita citita?

1. Pentru ca este o sursa de informatie foarte clara, precisa, bine inchegata, atent documentata( sa vedeti la indice..)
2. Pentru ca o sa va minunati de cate lucruri habar nu aveati, sau de cate lucruri evidente voi nu observati.
3. Pentru ca priveste si analizeaza religia asa cum doar un expert stie: prin ea insusi..
4. Pentru a va imbogatati cultura generala
5. Pentru ca va poate schimba privirea de ansamblu asupra religiei. (nici in bine sau in rau.. ci doar diferit)

Desi e cam greoaie, necesita multa atentie si o memorie destul de buna, din toata inima v-o recomand. 

"Un fenomen religios nu se va dezvalui ca atare decat considerat in propria sa modalitate, adica studiat la scara religioasa. A voi sa delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistica, arta etc. ... inseamna a-l trada; inseamna a lasa sa scape tocmai ceea ce este unic si ireductibil in el, anume caracterul sau sacru." Mircea Eliade