Narcis

<“Ce poveste frumoasă”, rosti Alchimistul.”>>

Aceasta este o alternativa la povestea lui Narcis luata din "Alchimistul" lui Paulo Coelho...

In viziunea mea, acest citat reprezinta perfect egoismul si egocentrismul fiecaruia dintre noi... Suntem prea preocupati de noi insine, pentru a-i mai vedea si pe ceilalti. De multe ori, zilele trec fara sa ne gandim macar o singura data la persoana de langa noi, fara sa realizam ca nu suntem singuri. Si asa pornim in  viata, "singuri", crezand ca scopul ei final este sa gasim ceea ce cautam, ce ne-am propus fiecare... Eu cred ca scopul vietii - buna, rea - cum o fi ea e sa te bucuri de cine-ti este aproape...

Ati tot vazut prin filmele alea moralizatoare de care v-am mai spus... cand copilul rebel isi jigneste bunicu, pleaca de acasa iar cand ajunge inapoi seara, bunicu e mort, iar isi da seama cat de mult a insemnat defapt pentru el... Deasta spun eu ca sunt filme proaste... pentru ca nu aduc nimic nou... asta se intampla zilnic cuiva pe care il cunosti sau chiar tie.

Suntem prea orbiti de scopurile noastre- bune, rele, motivate sau nu, corect alese sau meschine!

Acum va intreb pe fiecare dintre voi: Mai tineti minte cand erati copii cat de usor va era sa va imprieteniti cu cineva? Va duceati ziceati buna, sau stateati si va uitati curiosi, si fara sa va dati seama va si trezeati ca erati prieteni. De ce? Pentru ca nimic nu e mai de pret ca un zambet din inima! Iar un  zambet real mai greu vezi, pana si la adolescent... sa nu mai zicem de adulti si batrani...

Doamne!! Cate am sa spun!! Scuzati-ma daca idile sunt mai incalcite...dar imi vin asa de multe de odata ca e greu sa le corelez... :|

Apreciati pe cine aveti aproape, acum, cat inca nu e prea tarziu, si incercati sa Zambiti cu Z mare!

Nimic nu doare mai tare si nu lasa urme mai adanc decat singuratatea! ;)

PS: Nu ma intelegeti gresit! Poate mesajul postarii e un pic cam trist, dar nu are nimic de-aface cu tristetea, ba chiar, este un mesaj optimist! V-am lasat ca e 2:20 iar maine am ore de la 7 ;)