Ei bine, povestea pe care vreau sa ve-o spun se intampla acum mult, mult timp, pe vremea cand magia basmelor mai exista, cand inca mai existau oammeni, copii si batrani, care sa le asculte,pe vremea cand Zana cea Buna venea la fetitele cuminti si le transforma in printese, si cand printi minunati isi luau printesele pe cai inaripari si le purtau in zbor, departe, peste sapte mari, si peste sapte tari, in castele de clestar, ascunse in varfuri de munte, inconjurate de nori de argint si marginite de paduri nesfarsite, in mijlocul carora se gaseau pomi cu fructe aurite...Aceasta este povestea unu print, pe care il vom numi "Printul", si a calatoriei lui pe drumul ce-l com numi: "viata".

A fost odata ca niciodata un un tinut fermcat p care locuitorii il numeau "Tara fericirii vesnice", in care niciun neajuns nu a existat vreodata. Iar tinutul acesta era condus de un Imparat bun, care avea un fiu. Iar fiul asta al lui era cel mai frumos flacau pe care l-au vazut Luna, Soarele si Stelele toate la olalta... si nu-i vorba... ca de frumos era frumos, dar si destept, curajos si marinimos, caci la binefaceri nimeni nu-l intrecea, si tot poporul il iubea si se bucura la gandul ca intr-o zi le va fii conducator....

Pe vremea cand era inca mic, Printului ii placea sa se joace cu ceilalti baieti de varsta lui de-a cavalerii, ii placea si carte, dar nici nu era treaba e la care sa se fi dat inapoi. Cea mai mare bucurie in ochii tatalui sau era sa-l vada crescand.

Timpul trece, si nimeni nu poate sa-l opreasca, iar printul nostru s-a facut flacau de-nsuratoare...

Si uite asa se duse el in fata tatalui sau si-i zse:

-Tata, inima-mi spune ca e vremea, sa plec in lume, sa-mi gasesc si eu o mireasa, care sa-mi fie aproape si p care s-o iubesc atat eu cat si tu si toata tara, caci nu incape vorba, va fi vrednica.

Vestea il izbi ca un pumnal pe Imparat, caci el fusese plecat si el stia cum e in afara "Tarii fericirii venice", si nu vroia ca si fiul sau sa treaca prin asta:

-Nu pot zice nimic fiule, caci e alegerea ta, dar eu te imbiu sa ramai cu mine aici si sa-ti gasesti o fata de aici, caci dincolo nu e ca aici, esti brav, esti istet, dar nu esti pregatit, caci "viata" este rea! Dincolo exista Minciuna, o bestie cu multe capete, Ura, Flacara Ce Nu Se Stinge Niciodata, si Durerea, cel mai crud ddintre monstri... odata ce ai dat ochii macar o clipita cu el, nu o sa mai fii niciodata la fel! Sfatul meu este evita-le si o sati fie mai bine....

Dar Printul nici nu vroia sa auda, caci liberatea ii acaparase sufletul...

Era liber acum, putea face tot ce vroia... tot ce nu se gandise macar ca poate...Liberatatea are un gust ciudat. Dar si un pret mare...

Si a plecat printul nostru, si a umblat in cele patru zari, pana ce a ajuns el in tara care i sa parut lui cea mai potrivita. Dar multe minunatii i-a mai fost dat sa vada... Oameni atat de simpli, incat nici nu aveau nevoie sa munceasca, si atat de putin orgoliosi, incat, acceptau orice le dadeau straini cand treceau pe langa ei. Fete din ochii carora curgeau margariatre cum nu mai vazuse el vreodata... si cate si mai cate...

Numai ce ajunsese in Tara Fericirii Scumpe, Printul si-a si gasit aleasa... Caci tare frumoasa mai era: avea parul lung si negru ca abanosul, ochii verzi ca inima padurii si buzele trandafirii ca rozele cele mai scumpe...

Printul se indragostise... Sau cel putin asa credea, nu era sigur, caci la drept vorbind... nimeni nu i-a explicat ce-i aia dragostea... De unde o iei, ce faci cu ea... Dar el avea incredere in viitor, si viitoru-i parea mai stralucitor ca niciodata....

[Aceasta e prima parte din Povestea Povestilor Adevarate sau Realitatea mascata de vis... cam ambiguu... dar sunt deschis la propuneri :D... nu va pot spune inca cum e finalul pentru ca: 1. nu l-am scris inca. 2. ar stica tot famecul. Promit ca o voi termina in maxim o saptamana.]