Prostii debitate la 5 dimineata

 Sa vedeti ce prostii poa' sa-mi debiteze mie mintea pe la cinci dimineata. Stiu ca probabil mai bine ii dadeam delete imediat ce terminam, insa cred ca-mi sunt dator cu mai mult respect de sine. Drept dovata:

Omul prin natura sa a cautat mereu compania altor membrii ai rasei sale. Asta este secretul care l-a ajutat sa supravietuiasca din preistorie si pana astazi. Nicio primata-indevenire-om nu ar fi reusit   omoare de una singura tigrul-cu-dintii-sabie sau orice alt animal feroce cu dinti mari si ascutiti.
Impreuna oamenii au construit cladiri pana la cer, au pasit pe luna, au schimbat pamantul, si-au batut joc de natura, vreme, si orice altceva. In grup omul a depasit orice obstacol. Insa iata-ne cum ne zbatem neputinciosi in fata celui mai vechi inamic al nostru: singuratatea.
Desi avem la dispozitie telefoane mobile si oferte speciale ce ne permit sa vorbim unul cu altu la poli opusi ai terrei, ne putem scrie, vedea si auzi in timp real cam de oriunde, suntem singuri. Avem trenuri cu viteze imense, avioane ce depasesc viteza sunetului, avem tot ce am putea dori, si totusi suntem singuri. Locuim cate 100 intr-un singur bloc, dar nu ne cunoastem mai mult de 3 vecini, iar daca o facem atunci suntem barfitori, in consecinta, evitati.
Obisnuiam sa cred ca singuratatea poate fi descrisa ca acea stare pe care o simti atunci cand nu esti in preajma persoanelor dragi, un sentiment partial sinonim cu dorul, la care mai adaugi si o camera goala si mult nimic in preajma ta, eventual o muzica trista. Intre timp am realizat ca ceea ce eu credeam a fi singuratate nu este defapt decat instrainare. Singuratatea este atunci cand esti inconjurat de oameni si totusi te simti de parca ai fi in mijlcul Saharei: simti ca te sufoci si nu ai cui sa-i spui, si totul pare a fi doar o iluzie cauzata de caldura care te doboara. Asa percep eu singuratatea acum.
Chiar daca as putea oricand sa pun mana pe telefon sa sun pe oricine sau as putea sa intru pe mess sa-l salut pe amicu ala al meu, despre care credeam ca e de treaba, sa-l intreb ce mai face sa-I zic la randu-mi ca si eu fac relativ bine si sa programam o iesire la bere, as putea sa ies afara la alergat sa sun o colega si sa o invit la un suc( my treat), eu aleg sa zic pass la toate si  cel mult sa ma duc pana la magazine sa-mi iau o sticla de cola si un pachet de tigari. Daca am vorbit cu tipa de la magazin se cheama socializare, nu?
Mai ciudat este atunci  cand ma uit la tipa din fata mea de la coada, la mosu de pe bancheta alaturata din tramvai, la colegu din sala de examen observ in ochii lor acelasi lucru pe care il vad si la mine: sunt singuri, ceea ce ma face sa intreb: ce anume ne indeparteaza asa tare unii de ceilalti?


Chiar as fi interesat sa vad ce parere aveti si voi, so feel free to comment if u feel like doing it..


Numai bine si ne auzim, aici, la urmatoarea supradoza de cofeina. 

6 comentarii:

zarza spunea...

fgm :X deaia nu ma sunai tu :-w

Niks spunea...

Frica.

Anonim spunea...

In primul rand..de ce erai treaz la cinci dimineata? in al doilea rand, e trist sa recunosc ca ai dreptate in ceea ce priveste singuratatea. ma gandesc ca de multe ori cand stau inchisa in casa in miezul zilei ..realizez cat de putin imi doresc sa ies la o plimbare cu amicii sau pur si simplu sa ma desprind de casa si sa socialez... in concluzie.. data viitoare scrie ceva mai vesel te rog...:)) pt ca ar fi mai simplu sa ma regasesc intr-un articol mai putin trist.

boby... spunea...

Singuratatea este cea mai profunda realitate a naturii umane. Omul este singura fiinta care stie ca e singur. – Octavio Paz

zemelo spunea...

singuratatea e doar un sentiment, nimeni nu e cu adevarat singur, singuri sunt aceia care nu-si gasesc scopul in viata, care au nevoie de o indrumare si ajutor....am intalnit multi oameni depresionati, tristi, fara sa faca nimic toata ziua, fara sa-si gaseasca nici o bucurie in viata, nimeni si nimic neputand sa-i faca fericiti si sa-i multumeasca...dar daca s-ar fi nascut in Timorul de Est? in Somalia sau in alte tari cu mult mai sarace decat a noastra? dar daca nu ar fi avut casa sau ce pune pe masa? atunci si-ar fi dat seama ce norocosi sunt...problema e ca aceasta stare voi o percepeti ca venind din interior si nu puteti gasi o solutie, un capat de drum in aceasta problema...dar lucrurile stau in felul urmator: alimentatia care contine diferite e-uri facute sa distruga organismul, sa incetineasca activitatea cerebrala a creierului , sa nu mai pun la socoteala sucurile, tigarile care au acelasi rol de a mari riscul unui accident cardiovascular si de asemenea de a scadea durata de viata a unui om, aerul si mesajele care le transmite mass media,,,toate astea adunate provoaca o stare de depresie incetiningd activitatea cerebrala iar atunci cand creierul nu mai primeste informatii noi nu se mai secreta substanta cenusie, neuronii mor si scade capacitatea de concentrare... e ce crezi ca omul nu poate gandi cu 100% din creier? crezi ca e imposibil? doar ca ai nevoie de o anumita cantitate de vitamine in corp...chiar daca ai calciu poate nu ai fosfor (continut de peste) chiar daca ai si calciu ci fosfor nu ai vitamina D care se propaga doar in timul aparitiei soarelui...si tot asa...trebuie o cantitate regulata de vitamine in corp si mult antrenament pentru ati folosi creierul la capacitate maxima si pentru a evita depresiile....in principiu depresiile puternice au loc cand lipseste o mare cantitate de calciu in corp...incearca sa-ti iei de la farmacie calciu efervescent la pliculete, e doar un leu iar unul la 3 zile pt tine ar fi de ajuns...testeza o perioada partea asta si vezi daca mai ai depresii :)

undoo spunea...

Well, in primu rand iti multumesc pentru rabdarea de a lasa un comment atat de lung.
in al doilea rand, aici ma refeream la scaderea dorintei oamenilor de intersocializare, ceea ce este un fenomen, deja acceptat de sociologi.
cat despre alimentatia proasta :))) well ce pot sa spun... vinovat. :D